×

Home

« »

Importanța sportului în rândul copiiilor

martie 8, 20170

„Mens sana in corpore sano!”

Conform proverbului latin, sportul şi exerciţiile fizice sunt  principalele mijloace prin care corpul se dezvoltă armonios, respectând în acest fel, liniile unei vieţi sănătoase. Acest lucru este extrem de important pentru dezvoltarea psiho-socială a copilului. Aspectul fizic este un punct de plecare foarte important şi în construirea imaginii de sine. Starea de sănătate se cultivă foarte mult prin sport. Sportul îmbunătăţeşte calitatea vieţii acestora şi îi disciplinează încă de la vârste fragede. In opinia mea, sănătatea şi dezvoltarea fizică armonioasă constituie premise importante ale calităţilor, capacităţilor şi trăsăturilor de caracter ale copiiilor. Influenţarea favorabilă a stării de sănătate, sporirea capacităţii de efort a organismului prin exersarea funcţiilor vitale şi de adaptare la mediul înconjurător, precum şi formarea deprinderilor de igienă individuală şi colectivă, constituie motivele fundamentale ale societăţii şi valorii educaţiei fizice. Ceea ce doresc să subliniez, este că sportul, are şi sarcina de a contribui la dezvoltarea şi formarea aceloraşi trăsături şi componente ale personalităţii pe care le vizează şi procesul de educaţie.

Un alt punct important ,este că mişcarea şi sportul organizat dezvoltă capacităţile mentale, gândirea strategică şi cea matematică. De exemplu, in timpul unui meci de baschet, copilul va fi nevoit să decidă intr-o fracţiune de secundă cui îi va pasa mingea şi locul în care trebuie să ajungă pentru a o primi inapoi şi a înscrie. La nivel tactic, copiii invaţă să elaboreze strategii, iar din punct de vedere psihologic şi mental – cum să-şi întărească voinţa, răbdarea şi concentrarea, dar şi cum să-şi controleze stresul, furia sau suferinţa. De altfel, sportul transmite valori sociale sănătoase, precum corectitudinea, respectul, spiritul de echipă şi toleranţa. Un alt avantaj oferit de sport constă în faptul că micuţii pot socializa cu alţi copii. Activitatea fizică desfăşurată în mod organizat în cadrul unui grup sau club sportiv reprezintă cadrul în care copilul îşi poate dezvolta abilităţile de comunicare şi interacţiune. Copilul va fi capabil să stabilească relaţii,  să comunice cu alţi copii, profesori şi instructori, învăţând comportamente specifice prin expunerea în grup şi dobândind  abilităţi de adaptare şi integrare în colectiv. Interacţiunea cu alte persoane îl ajută pe copil să se formeze pentru provocările şi experienţele din viaţa de adult.

Acum, intrebarea de bază este:”Care este cea mai indicată vârstă pentru practicarea unui sport?” Vârsta de 2- 3 ani este ideală pentru a-i deprinde pe cei mici  cu anumite mişcări,  precum alergatul, aruncarea şi prinderea mingii, săritul pe perne de aer, etc..Aceste lucruri nu se învaţă decât prin implicarea copilului în desfăşurarea unui sport organizat, fie cu grupul, fie individual. Este foarte important ca în desfăsurarea acestui sport  să existe o continuitate şi o responsabilizare a copilului indiferent de factorii externi (vreme nefavorabilă, concedii, uşoare răceli, etc). Odată familiarizaţi  cu principiile de bază ale unui sport, în funcţie de abilităţile pe care le-au dezvoltat, între 4 si 12 ani, copiii pot practica: fotbal, volei, tenis, înot,  hochei (pe role sau gheaţă), baschet sau  patinaj .Trebuie, de asemenea, să se ţină cont de locaţia în care se practică sportul respectiv, precum si de relaţia care se leagă între profesor şi copil. In jurul vârstei de  la 6-7 ani, majoritatea copiilor dezvoltă nivelul potrivit de aptitudini fizice şi de atenţie necesare pentru a asculta indicaţiile şi a învăţa regulile unui joc sportiv.

În concluzie, practicarea unui sport este foarte importantă pentru dezvoltarea şi creşterea copilului, îmbunătăţindu-i sănătatea, atat sub aspectul fizic, cât şi psihic.

Educatoare:Damian Alexandra- Grădiniţa lui David

               

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *