×

Home

« »

Rolul și importanța activitaților matematice la vârsta preșcolară

martie 8, 20170

 

                   Învăţământul preşcolar este cea mai  importantă verigă în sistemul de învăţământ românesc.

Scopul acestuia este bine definit si urmăreşte formarea copiilor sub aspect pshiho-intelectual şi socio-afectiv, pentru o cât mai uşoară adaptare la activitatea de tip şcolar.

Obiectivele principale ale invăţământului preşcolar vizează cu precădere aspectele formative, accentul punându-se  în principal pe dezvoltarea proceselor intelectuale. Un preşcolar apt pentru şcoală va fi acela care are o bază solidă formată din capacităţi, abilităţi şi operaţii intelectuale care să-l ajute în actul învăţării. În atingerea acestui scop, activităţile cu conţinut matematic au un rol deosebit de important pentru că ele stimulează cel mai mult dezvoltare intelectuală. Activităţile matematice realizează trecerea de la gândirea concret-intuitivă la gândirea abstractă. In primul rând, ele  iniţiază copilul în “procesul de matematizare” şi acest aspect va conduce spre o mai bună înţelegere a realităţii. Varietatea conţinuturilor activităţilor matematice conduce copiii spre o exersare intensă şi sistematică atât a proceselor gândirii: analiza, comparaţia, sinteza, abstractizarea, cât şi a însuşirilor ei: rapiditatea, flexibilitatea, independenţa. În procesul de însuşire a cunoştinţelor cu conţinut matematic este intens antrenată şi memoria copiilor pentru că ei trebuie să reţină, să păstreze şi să reproducă în mod conştient unele cunoştinţe dobândite, să memoreze regulile unui joc didactic sau logic. Cu alte cuvinte, copilul îşi formează deprinderi de lucru, deprinderi de a rezolva anumite situaţii–problemă în contexte variate.Aceste deprinderi  devin utile în activitatea lor practică şi-l pot influenţa în plan atitudinal şi social.

Prin intermediul activităţilor matematice copilul este pus in situaţia de a deveni conştient de propria gândire, de a şti ,,ce face” şi ,,pentru ce face”, de a se exprima intr-un limbaj corect şi precis. Astfel, inainte de a cunoaşte numerele naturale, copilul trebuie să stabilească contacte nemijlocite cu mulţimile de obiecte, să le descopere proprietăţile caracteristice, să stabilească relaţii între ele şi să efectueze diverse operaţii din care să rezulte noi mulţimi cu noi proprietăţi. Exemplu: din mulţimea de jucării se pot realiza mai multe grupe clasificând jucãriile dupã formã (grupe de pãpusi, grupe de iepuraşi, grupe de cãrucioare); aceleaşi jucãrii se pot sorta dupã culoare (grupă de jucãrii roşii, etc.); dupã mãrime (mari, mici, mijlocii). De observat cã același obiect poate intra în alcãtuirea unor grupe diferite.Aceste acţiuni trebuie fãcute cu multã rãbdare, treptat, folosind pas cu pas progresele înregistrate în dezvoltarea judecãţii copiilor, precum și în îmbunãtãţirea vocabularului cu expresii care sã redea cât mai adecvat relaţiile dintre mulţimile de obiecte. În urma activitãţii matematice şi stematice, treptat complicate şi permanent conştientizate de copii, se ajunge spre sfârşitul perioadei preşcolare la momentul în care gândirea lor înregistreazã noi salturi calitative. Pe baza acestora, mai precis a proceselor de analizã, comparaţie şi generalizare, copiii pot sã intuiascã numãrul, care este o noţiune abstractã.

         Copiii mici, puşi sã numere câteva jucãrii, atunci când sunt întrebaţi câte jucãrii sunt, dupã ce au terminat de numãrat, nu pot rãspunde, ci reiau numãratul de la început, aceasta pentru cã ei nu înţeleg semnificaţia noţiunii de numãr şi nu pot efectua încã generalizarea. De aceea, respectând etapele de dezvoltare psihicã a copiilor trebuie sã-i solicitãm în permanentã la o activitate constientã, care sã ducã, mai târziu, la maturizarea proceselor de cunoaştere, la formarea unor reprezentãri despre mulţimi şi despre modalitãţile în care se poate opera cu ele. În procesul formãrii reprezentãrilor matematice, copiii rãspund prompt, mai întâi, prin acţiune, reuşind mai greu sã explice operaţiile pe care le-au efectuat sau rezultatele pe care le-au obţinut, din cauza rãmânerii în urmã a planului verbal. De aici, necesitatea ca educatoarele sã insiste pentru însuşirea şi utilizarea de cãtre fiecare copil a limbajului matematic adecvat şi a exprimãrii corecte şi logice. Pornind de la observarea atentã a copiilor sub aspectul exprimãrii cunoştintelor matematice în timpul rezolvãrii sonore a problemelor în joc, ne putem da seama unde întâmpinã aceştia greutãţi, care sunt expresiile pe care nu şi le-au însuşit si pe care trebuie sã le fixãm, ce confuzii fac şi pe care trebuie sã le înlãturãm din gândirea si vorbirea copiilor.

Este cunoscut faptul că matematica a avut întotdeauna un rol hotărâtor iîn dezvoltarea gândirii, acea dimensiune specific umană care stă la baza progresului şi constituie impulsul dinamicii sociale. Deoarece matematica se învaţă din viaţă şi pentru viaţă, înţelegerea conceptelor ei , operarea cu ele conduce la formarea unei gândiri mereu logice şi creatoare. Cu cât educaţia preprimară  pune accent, prin mijloace specifice, pe dezvoltarea intelectuală cu atât mai performantă va fi aptitudinea pentru preşcolaritate.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *